luni, 18 ianuarie 2010

Si daca

'Si daca ramuri bat în geam
Si se cutremur plopii,
E ca în minte sa te am
Si-ncet sa te apropii.

Si daca stele bat în lac
Adâncu-i luminându-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Inseninându-mi gândul.

Si daca norii desi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte sa-mi aduc
De tine-ntotdeuna.'

Mihai Eminescu

5 comentarii:

Cristina Mihală spunea...

Somnul si trezia
Fiindca nici eu si nici tu nu intelegeam nimic,
Am crezut ca sintem de-o seama.
Ne-am marturisit unul altuia cel mai tainic secret: acela ca existam.
Dar era noapte si, vai! dimineata, cumplita vedere!
M-am trezit cu fruntea pe tine,
Galbenule, snopule, griule.
Si ma intreb: ce fel de piine voi mai fi fiind si eu
si pentru cine?
(Nichita Stanescu).

Getuta, mi-era tare dor de tine. Am bagat si eu o poezie (una din putinele pe care le mai stiu, in afara de vreo 30 de strofe aiurea din Luceafaru; cre ca si la asta a lu Nichita am bagat de la mine ceva cuvinte, poate chiar versuri...), ca sa ma incadrez in peisajul asta de Monet al tau (s-ar fi calificat mai bine fro strofa din If-u lu Kipling, da cine isi mai aduce aminte?!).
Hai cu bulgarii, ca-i frumos afara (as trage o batalie ca la Rovine, da n-am cu cine).
Da' cu poezia asta a ta mi-ai trezit una din nebuniile mele de tinerete morbida pre-emo: sa ma duc sa-l vizitez pe Emin la Bellu. Te bagi? Sau, daca vrei, gaseste si tu pe la Timisoara frun poet de-asta de ne sparge venele, sa viu sa-l vizitam. :p

Aa-Mika spunea...

Ai intarziat cu 3 zile, dar se accepta oricum. ;)

contesa spunea...

pai am intarziat din probleme de lipsa de calculator la domiciliu :P.
vad ca te-ai trezit din boala, sper ca esti ok acum aa-mika. take care

pai vino tu aici, Cristinuta, ca gasim noi pe cin' sa vizitam; asta sa Hie problema! io vreau sa merem la cimitirul evreiesc, ca am cEtit io nEste chestii interesante despre el

Cristina Mihală spunea...

Ca sa nu ma fac de ris ca sint etnolog dejeaba, iti dedic aceasta poezie de inima albastra (in astfel de cazuri, e timpul pentru un control serios):
cica:

Oltenii la coasa

Foaie verde avrameasca,
Au plecat olteni la coasa,
S-au ramas oltencele,
D-au umplut circiumile.
Toarna muierile vin,
Toarna vin peste pelin,
Ca oltenii nu mai vin:
Au plecat la Severin.
Pitulice, muta-ti cuibul,
Ca oltenii vin cu cirdul;
Pitulice, muta-ti casa,
Ca oltenii vin cu coasa.
Saracii oltenii nostri
Au infundat Bucurestii
S-au ramas oltencile
Ca sa-si bea zavelcile.
Olteanca din Slatina,
Cu ochii cit strachina
Mi-a catranit inima,
Inima pirdalnica.
Frunza verde foi de rug,
Arde-te-ar focul de tirg.
De trei ori de ocolii
Si ce catai nu gasii.
Catai fluturi si margele
Pe pofta oltencei mele
Si nimica n-am aflat:
Puiculita mi-a plecat.
Ma dusei ca s-o gasesc,
La alt tirg sa mi-o pornesc
Si ma intorsei buzat
Ca olteanca mi-a plecat.

Iote domne, femeia (olteanca mai cu seama): nazuroasa si umblareata, betiva, da pirdalnica la suflet, se plinge de barbat cind il are si de dragoste cind ii pleaca. Cine sa mai priceapa? Eu una propun terapie generalizata in regiune. Sa le vie domne mintea la cap si scaunul la picioare!
In spiritul singelui care apa nu se face (ca sa citam o celebra ruda in viata), zic sa uitam de si daca-ul asta si sa cinstim frumusel un pahar de zaibar, pina nu da in acru. Noroc! Hai sa fim sanatosi!

contesa spunea...

eh, grea-i viata langa oltence: cum o dai, nicicum nu-i bine!

ce sa zic? sa bem in cinstea noatra :P

tu Cristinuta, demult ma ameninti cu o betie...cand o punem in practica??