zilele trecute m-am hotarat: "traiesc intr-o lume nebuna, nebuna, nebuna!"
si m-am suparat
nu mai inteleg lumea asta deloc, nu o mai inteleg pentru ca e IREALA (ma refer aici la cei care se vad cu totul altfel decat sunt cu adevarat, la cei care sunt urati dar se vad frumosi), lumea asta e ireala pentru ca traieste haotic, si alandala, si superficial si ii place, dar totusi are tupeul sa se planga; si eu zic "Stop! ai viata pe care vrei sa o ai, nu ai dreptul sa te plangi!"
zilele trecute ma simteam si eu o nebuna intr-o lume nebuna...si nu mai aveam aer si simteam ca ma sufoca lumea asta nebuna, pt ca
"lucrurile sunt atat de simple, incat devin de neinteles".
daaar, mi-am revenit! m-am intors acasa la mine, la casa mea frumoasa, si curata, si ordonata, si in primul rand linistita.
eram fericita, ca sunt acasa, ca a venit primavara, ca e cald si soare, ca au inflorit pomii, am deschis larg ferestrele si m-am bucurat de linistea curtii mele, si de linistea casei mele, am deschis radio guerrilla, am udat florile, am dat mancare la beagle-ii nostrii frumosi (avem 2 cateluse) si mi se parea raiul pe pamant...si nu mi se mai parea lumea atat de nebuna...m-am bucurat facand lucrurile astea simple
si m-am hotarat: vreau sa traiesc in partea frumoasa a lumii, si lumea aia nebuna poate se educa si invata sa se bucure si ea de lumea frumoasa, pentru ca e pacat sa cresti urat si rau
Important
Acum 4 ani
