luni, 18 mai 2009

maturitate imatura...

dupa cum spuneam fac prostii! as vrea sa fiu si eu matura, asa cum ar trebui sa fiu la varsta mea. as vrea sa fiu un om normal, atat cat de normala pot fi eu, pt ca oricum nu vreau sa fiu ca toata lumea...m-am suparat cu un prieten drag zilele astea. f drag! sunt constienta ca m-am suparat putin prosteste, dar m-am suparat si m-a durut tare. ma simteam ca in liceu cand sufeream in relatiile cu prietenii/prietenele mele dragi.
mi-am dat seama ca sunt geloasa! urat lucru! mi-e teama cand apare cineva nou in viata celor dragi mie, mi-e teama ca voi fi inlocuita, sau uitata. mi se intampla asta cu persoanele noi din viata mea, cu persoanele in a caror viata inca nu sunt sigura ce statut am. si zilele trecute m-am simtit uitata, data putin la o parte, si m-am suparat...si cand am vrut sa facem pace, a iesit mai mare "razboiul". nu am mai reusit sa vorbim cum trebuie, ne simteam intepati de orice spunea celalalt...acum nu stiu ce urmeaza, m-am purtat putin prosteste...as vrea sa sune telefonul, dar stiu ca nu se va intampla. voi suna eu, si mi-as dori sa fim iar ca inainte, prieteni buni si dragi!
m-am suparat pe omul care atunci cand ma prezenta cuiva, spunea despre mine ca sunt persoana care iti lumineaza ziua atunci cand apare...cum am putut?? sa fac altceva, in loc de a-i lumina ziua in continuare?
voi sa fiti destepti si sa nu gresiti ca mine!

Niciun comentariu: